Swiss Indoor Basel se promovează discret. Trenul, un element la fel de natural integrat precum brânzeturile fine în programul zilnic al elvețienilor – care în proporție de peste 50% fac naveta de acasă către locul de muncă, te lasă la șapte stații de St. Jakobshalle. Doar la una dintre ieșirile din gară, cea din spate, vezi afișul oficial.
Așa este filosofia în Țara Cantoanelor: reclame există doar în centrul comercial din fiecare oraș, la gări și aeroporturi. De cum pătrunzi pe multele străzi cu sens unic, înguste, pe care un săritor din finala olimpică de la lungime le-ar ‘înghiți’ fără efort dacă s-ar încumeta să pornească o dată pe elan, de-a curmezișul – deci în zonele considerate rezidențiale, reclamele dispar din peisaj. Elveția este țara care trăiește cu ochii pe ceas. Care ȘTIE exact la ce oră ajunge un autobuz în stație, cât face din punctul A până în B, chiar dacă asta înseamnă că ai de schimbat trei mijloace de transport.
De la tren este ușor să ajungi la St. Jakobshalle: iei pentru o stație primul tramvai ieșit în cale spre celebra Aeschenplatz, sau te plimbi cinci minute pe jos. Apoi, 14-le te duce din șase salturi până la intrarea în arenă, la intrarea principală. Înainte de a te urca însă în tramvaiul 14, salută-l pe ‘omul de tinichea’, care lucrează fără de oprire – este un reper în Aeschenplatz, atât de ușor de remarcat și de ținut minte.
În șase minute, pe dreapta, două postere ale turneului te pun în gardă, dacă ești pasionat de tenis. Cinci jucători îți dau binete – chiar dacă doi dintre ei, Rafa Nadal și Nick Kyrgios, nu vor mai ajunge la Basel. Ironia – cei doi sunt unul lângă altul, la dreapta lui Federer. Superstarul. Urmează un tunel, în care luminile tramvaiului14 se aprind. Se înlănțuie rapid graffitiuri și, da! – două reclame amuzante la Evian. Tramvaiul pare că alunecă pe iarbă, pentru că șinele sunt înconjurate de gazon. Pare că întreg gardul viu s-a pus covor în fața ta.
Apoi, se dezvăluie inima sportivă a Baselului: St. Jakobshalle privește parcă spre St. Jakob-Park, cel mai mare stadion de fotbal din Elveția, ‘casa’ lui FC Basel. Le desparte o stradă, cu două linii de tramvai, iar puțin mai în stânga așteaptă zeci – poate chiar peste o sută de biciclete ‘parcate’ ordonat. Dacă privești mai atent însă, realizezi imediat că ai ajuns într-o zonă pulsândă a Baselului, al treilea cel mai mare oraș al Elveției, cu o populație de aproximativ 175.000 de oameni. În tribuna stadionului este integrat un mall.
Lângă arenă – același afiș, cu cei cinci. Federer nu are ‘afișul lui’.
Sala care în aceste zile are scris mare ‘Swiss Indoors Basel’ – numele turneului, are în spatele ei teren de antrenament pentru fotbal, terenuri de volei pe plajă, terenuri de baschet, zone verzi numai bune pentru un golf și locuri de joacă pentru puștime. Un Park complet, care, evident, închide un lac-de-buzunar. La două minute de mers pe jos, simți deja mireasma Grădinii Botanice – un loc guvernat de liniște, prin care te plimbi nestingherit. Privind cu vreo 15 grade mai spre dreapta, vezi drumul ce te duce la Circ. Te duce acum autobuzul, 36, o stație.
Și totuși, e liniște totală în acest nucleu aglomerat și intens al Baselului. În țara liniștii depline, chiar dacă de o parte a drumului s-a dat start joc în calificările unui turneu ATP 500 care îl aduce pe Roger Federer la start și jucătorii încă poartă raliuri, iar de partea cealaltă a drumului, sămbătă după-nserat, într-o zi ploioasă de octombrie, FC Basel joacă acasă, în stația de tramvai nu ți-ai da seama că acțiunea este în toi. O ocazie la poartă a Baselului smulge un ropot scurt de aplauze, la aceeași intensitate precum ‘oooo’-ul prelung care le-a însoțit. Te face să ridici ochii spre stadion, să vezi luminile aprinse. Dar zgomotul dispare rapid, iar liniștea revine. În țara în care șoferii evită să claxoneze și se opresc și atunci când doar li se pare că veun pieton ar putea dori să traverseze, iar șoferii de ‘bus‘ ezită să apese ‘trompeta’ chiar și atunci când, în pantă, reduc ritmul pentru a privi din spate cum un tip în vârstă își trage după el bicicleta, cu dificultate, în FedererLand, e liniște. Maestrul este așteptat la lucru.
„Este singurul turneu în care nu simt niciun fel de presiune. Sunt aici pentru a câștiga”, Roger Federer, la conferința de presă de duminică
Lecția de istorie
1970 – La prima ediție a turneului de la Basel, campionul a fost răsplătit cu un ceas de mână.
1974 – Turneul se mută într-o sală cu 1.500 de locuri, la Fiechtenhalle în Reinach.
1975 – Este inaugurat St. Jakobshalle Basel, cu o pleiadă de evenimente conexe: demonstrații de fotbal, handbal, gimnastică. În acest an, Swiss Indoors s-a încheiat cu o surpriză în finală – ‘superstarul’ Ilie Năstase , așa cum este prezentat pe site-ul oficial al turneului, a fost învins de Jiri Hrebec. Pentru moment însă, rămâne o primă ediție izolată la St. Jakobshalle, întrucât turneul revine la locația din 1974.
1977 – Bjorn Borg are o contribuție majoră la popularizarea tenisului în Elveția. A mers la Swiss Indoors și a luat acasă trofeul.
1983 – Are loc o revoluție – lojele sunt închiriate sponsorilor, care au dreptul să își afișeze numele vizibil.
1986 – Este anul în care se lansează conceptul Tennis Village. Sponsorii primesc dreptul de a închiria zone importante pe inelul ce înconjoară terenul central, iar astăzi tradiția continuă, oferind alternative spectaculoase pentru fani.
1988 – Este anul în care Swiss Indoors a căpătat ecrane de-a lungul coridorului ce înconjoară sala de concurs, care îi ajută și astăzi pe spectatorii care așteaptă momentul întreruperii jocului pentru a intra la meci să nu rateze acțiunea. În plus, organizatorii dau start tradiției de a-i întâmpina pe toți vizitatorii cu anuare de prezentare de exact 208 pagini.
1989 – Este primul turneu dintr-o țară vorbitoare de limbă germană inclus în lista de 16 turnee produse pentru televiziuni de Asociația Jucătorilor Profesioniști de Tenis.
1990 – Este mărită capacitatea arenei centrale la 8.500 de locuri.
1997 – Este declarat turneul de tenis al anului, performanță atinsă mai apoi și în 2005.
2006 – Prima victorie a lui Roger Federer, acasă.
2009 – Montserrat Caballé este invitată la inaugurarea formatului Super Monday – în care un concert de aproximativ 40 de minute dă start oficial turneului. Turneul a promovat din punct de vedere valorific, fiind indexat de ATP ca un turneu de 500 de puncte.
2011 – Turneul îmbracă haine albastre, Terenul Central amintind de atunci de Turneul Campionilor.
2014 – ATP-ul declară turneul de la Basel – cel mai marketabil
2015 – Cu investiție aprobată de 105 milioane de franci elvețieni (90,5 milioane de dolari), încep lucrări de modernizare a arenei sportive, programate pentru a se finaliza în 2018.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER